Mitul #1:
Radiaţiile sunt rezultatul telefoniei mobile

Adevăr: Telefonia mobilă funcţionează prin intermediul câmpurilor electromagnetice cu frecvenţele cuprinse între 800 MHz şi 2,1 GHz. Aceste câmpuri sunt confundate în mod greşit cu radiaţiile dăunătoare sănătăţii, numite şi radiaţii ionizante, care produc modificări la nivel celular. În schimb, câmpurile electromagnetice sunt neionizante şi nu au suficientă energie pentru modificarea celulelor.

Radiaţii ionizante, periculoase pentru sănătate

Radiaţii X (Rontgen)

Radiaţii 6 (alfa), P (beta) şi Y (gamma) generate de:

• Dezintegrări radioactive
• Fisiune nucleară
• Fuziune nucleară
• Radiaţii cosmice

Radiaţii neionizante, inofensive pentru sănătate

Radiaţiile vizibile (luminoase):

• Lumina solară – soare
• Lumina de la corpurile de iluminat
• Laser

Radiaţii infraroşii provenite de la:

• Soare
• Radiatoare electrice

Câmpuri electromagnetice generate de:

• Antenele care emit programe Radio şi TV
• Antenele GSM
• Telefoanele fixe fără fir
• Radarele militare
• Radarele pentru supravegherea circulaţiei rutiere
• Instalaţiile electrice din locuinţe
• Sistemele antifurt
• Aparatele de aer condiţionat
• Electrocasnice

Mitul #2:
Cea mai periculoasă este emisia antenelor GSM şi cu cât mai multe antene instalate, cu atât mai mare emisia.

Adevăr: Antenele GSM funcţionează la joasă tensiune şi emit câmpuri electromagnetice la niveluri reduse. Ele pot emite la o putere în jur de 40 Watt, care este transmisă de antenă doar într-o anumită direcţie, dar rareori antena emite la puterea sa maximă. Antenele de radio sau televiziune, de exemplu, operează în mod obişnuit cu puteri de nivel mult mai mare decât antenele de telefonie mobilă. Iar creşterea numărului de antene duce la o putere de emisie mai mică, deoarece staţia de bază este reglată astfel încât să emită cu putere mai mică pentru a nu interfera cu staţiile vecine din cadrul reţelei celulare.

Nivelul câmpului electromagnetic din faţa antenei scade foarte puternic pe măsură ce distanţa faţă de antenă creşte, fiind neglijabil în spatele acesteia. Putem spune deci că la 6 metri deprtare de o antenă, suntem în zona sigură în care nivelul câmpului electromagnetic este mai mic decât nivelul de referinţă stipulat în norme, indiferent de puterea şi de tipul acesteia (GSM sau UMTS).

În cele mai multe cazuri, antenele sunt montate pe terase necirculabile, cu piloni care depăşesc, de regulă, înălţimea de 6 metri.

In Republica Moldova există un cadru legal foarte strict în această privință, care asigură un nivel inofensiv al câmpurilor electromagnetice generate de antenele GSM şi de telefoanele mobile. În plus, există un cadrul legal european la care se conformează și operatorii de pe piață, și statul.

Mitul #3
Să locuieşti în clădirile pe care sunt amplasate antene de telefonie mobilă este periculos.

Adevăr: De regulă, antenele GSM sunt amplasate pe turnuri metalice şi pe acoperişurile clădirilor mai înalte pe piloni speciali.

Antenele GSM amplasate pe clădiri înalte sunt des întâlnite în oraşe, unde este aproape imposibil să construiești un turn special, ținând cont de specificul arhitectural existent. Antenele sunt amplasate astfel încât intensitatea câmpului electromagnetic în zonele din jurul lor să fie sub nivelul de referinţă admis, iar oamenii care utilizează serviciile de telefonie mobilă sau se află în apropierea antenelor mobile să nu fie expuşi niciunui risc asupra sănătăţii.

Semnalul antenelor este emis pe orizontală, în faţa acesteia şi nu în jos sau lateral. Semnalul scade odată cu creşterea distanţei faţă de antene, astfel că, în cazul locuinţelor aflate la o distanţă de câteva zeci de metri de amplasamentul antenei nivelul câmpului este mult sub nivelul maxim admis. De asemenea, nivelul câmpului electromagnetic în vecinătatea turnurilor este sub nivelul maxim admis. Pereţii clădirilor determină atenuarea semnalului de 100-200 de ori şi astfel nivelul câmpului din locuinţe, inclusiv cele de la ultimul etaj, este mult mai mic decât nivelul de referinţă din norme

Mitul #4
Câmpurile electromagnetice ne afectează sănătatea.

Adevăr: Unele persoane se plâng de simptome precum dureri de cap, anxietate, greaţă şi oboseală, pe care le atribuie expunerii la câmpurile electromagnetice. Aceste simptome pot fi cauzate de diferiţi agenţi nocivi la care sunt expuse persoanele respective, cum ar fi: fumatul, poluarea, zgomotul, obiceiurile alimentare, factorii generatori de stres etc.

Îngrijorarea publicului faţă de antenele GSM se datorează tehnologiei nefamiliare, lipsei de informare cu privire la funcţionarea acestora, a informaţiilor eronate vehiculate prin diverse mijloace, inclusiv în presă şi a confuziei dintre radiaţii ionizante dăunătoare şi câmpuri electromagnetice.

Mitul #5
Efectele termice ale utilizării telefonului mobil sunt nocive

Adevăr:Câmpurile electromagnetice au proprietatea de a determina creşterea temperaturii în ţesutul expus. Efectul de încălzire este cu atât mai mare cu cât nivelul câmpului este mai mare.

În cazul telefoniei mobile, expunerea la câmpurile electromagnetice este exprimată prin parametrul numit rata de absorbţie specifică (SAR – Specific Absorbtion Rate) care reprezintă energia absorbită pe unitatea de masă de ţesut corporal.

Limita pentru expunerea la câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă, prevăzută de către ICNIRP şi de către Uniunea Europeană prin Recomandarea 1999/519/EC, este de 0,08 Watt/ kilogram (expunere a întregului corp) şi 2 Watt/kilogram (expunere localizată la nivelul capului şi trunchiului). Aceste limite determină o protecţie maximă faţă de efectele termice.

Toate telefoanele mobile comercializate legal pe piaţa respectă normele în vigoare la nivel naţional şi internaţional privind rata de absorbţie specifică.